PRIN POCĂINȚĂ ȘI COMPĂTIMIRE, LA ÎNVIERE ȘI VINDECARE
† SILUAN
Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei
Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,
Preacuviosului Cin Monahal, Preacucernicului Cler și tuturor Credincioșilor drept-slăvitori
care ascultă sau citesc această Epistolă Pastorală,
Har vouă, pace și bucurie de la Hristos Cel înviat din morţi, iar de la noi, arhierești binecuvântări, dimpreună cu străvechiul salut:
HRISTOS A ÎNVIAT!
Prima dată când bunavestire a cuvântului lui Dumnezeu, despre Iisus și Înviere (F. Ap. 17, 18), se înfățișa înțelepților și străinilor trăitori în cetatea Atenei – care „cu nimic altceva nu-și petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou” (F. Ap. 17, 21) –, aceia l-au suit pe Sfântul Apostol Pavel pe ridicătura Areopagului, privindu-l ca pe un simplu „semănător de cuvinte”, după cum ne istorisește cartea Faptele Apostolilor (F. Ap. 17, 18). Iar când Apostolul a ajuns să le vorbească despre învierea Domnului, „unii l-au luat în râs, iar alții au zis: Te vom asculta și altă dată despre aceasta” (F. Ap. 17, 32).
Vestirea Învierii Domnului – ce pentru tot creștinul ar trebui să fie prilej de mare bucurie, de mângâiere și nădejde – a ajuns, și în zilele noastre, să fie privită, chiar și de unii creștini, ca o simplă „poveste” pe care doar copiii mici și „omul simplu” o mai cred… Cu toate acestea, cuvântul de altădată al Apostolului, către atenieni, răsună cu putere, până astăzi. Să-l ascultăm, și noi, și să vedem cât de actual și de folositor este:
CONTINUARE…
